Este caracterul de cercetător ştiinţific ce trebuie evitat cu orice preţ pentru că:
- ascultă tot ce spun cei din jur,
- îşi însuşeşte soluţiile celorlalţi,
- nu vine cu nici o idee,
- se crede buricul pământului,
- se lipeşte de proiecte de succes, dar nu lucrează nimic la ele,
- îşi arogă merite pe care nu le are,
- trăieşte la umbra altor cercetători eficienţi,
- tot timpul tace în echipă, dar vorbeşte pe la colţuri, lăudându-se,
- nu se pricepe la nimic, dar se dă cunoscător în toate,
- foloseşte fraze care merg la orice şi oricând, dar sunt fără conţinut,
- vorbeşte tot timpul folosind verbele la plural, precedate de prenumele noi, nemeritat,
- este repezit, crezând că pierde cel mai bun prilej de a vorbi când trebuia să tacă.
El de regulă trişează în negocieri, căci revine şi vorbeşte în nume propriu, oferind ceea ce a făcut echipa la un preţ de cinci ori mai mic. De cele mai multe ori el fuge la finalul cercetării cu soluţia originală, pe care o pune pe tarabă la un preţ de nimic, exact cm un individ a vândut în Germania ceva legat de gerovital, deşi el era doar o rotiţă într-un mare angrenaj şi nu e singurul ordinar.
|
