Cercetătorul ştiinţific aiurit se vede de la o poştă după cum:
- este îmbrăcat,
- îi arată tunsoarea,
- scoate din buzunare hârtii mototolite,
- nu găseşte niciodată ceea ce caută,
- sare de la o idee la alta, fără legătură între ele,
- uită ceea ce a zis acum două minute, contrazicându-se,
- întârzie la reuniuni,
- vorbeşte dezlânat,
- se manifestă prin ticuri supărătoare,
- furnizează soluţii inegale ca valoare, la o sută proaste, e una excelentă.
Cine are de-a face cu cercetătorul ştiinţific aiurit, trebuie să dea dovadă de foarte multă răbdare şi să-l considere doar o pată de culoare în echipă, fără a pune prea multă bază pe el, fiind necesară dublarea sa cu un alt cercetător. Ceea ce este interesant, se leagă de faptul că acesta are un caracter de om bun, săritor, onest şi mai ales perseverent. El sărăcuţul se zbuciumă, dar pierde foarte mult din cauză că este aiurit şi îşi disipează energiile în multe direcţii, fără rost şi mai ales fără a atinge un obiectiv, căci pentru el obiectivele sunt numai chestiuni opţionale, el având alte deziderate, cu mult mai înalte, ca de exemplu, salvarea omenirii de la încălzirea sau de la răcirea globală, ambele fiind la fel de importante în aiureala sa.
|
