Este un mare noroc pe un manager de cercetare să aibă în echipa sa câţiva cercetători foarte buni. Un cercetător ştiinţific este considerat foarte bun dacă:
- este recunoscut în domeniul său de interes,
- stăpâneşte metode cantitative de analiză şi evaluare,
- are în dotare suficiente instrumente cu care să desfăşoare cercetarea,
- înţelege din prima ceea ce are de făcut,
- nu-l bârâie la cap din minut în minut pe managerul de cercetare cu întrebări stupide,
- nu cere aviz de la manager după ce a parcurs fiecare pas din cadrul unei etape,
- ştie să colaboreze cu ceilalţi membri ai echipei,
- oferă livrabile de cea mai bună calitate,
- este clar în expunere,
- are puncte de vedere apreciate de colegii de echipă,
- munceşte în linişte,
- face măsurători, face calcule şi rezultatele sunt cu concluzii corect fundamentate,
- acceptă rapid argumentele corecte, care vor determina schimbări în abordările sale,
- este creativ şi colaborează în condiţii bune cu cei din jur,
- vorbeşte când trebuie şi tace, de asemenea, tot când trebuie,
- munceşte în linişte fără a se lăuda dacă a obţinut o soluţie foarte bună,
- nu este nici obraznic, nici îngâmfat, ci impune respect prin tot ceea ce face.
Cercetătorul foarte bun îşi cunoaşte foarte bine valoarea şi de aceea el este foarte clar de la început, pentru a defini contextul în care lucrează. El nu trebuie păcălit, căci are 1.000 de modalităţi de a se retrage din proiect cu consecinţe devastatoare pentru managerul de cercetare.
|
