In niciun caz nu trebuie vorbit de plagiat in tezele de doctorat ca fiind ceva de dupa 2005. Nu, plagiatul este vechi ca sa nu zic antic. Are cineva curajul sa ia tezele de doctorat din anii de dinainte de 1989 sa le analizeze si sa vada cate de originale sunt? Mi-e mie jena de lipsa de rusine a unor persoane publice despre acfre s-a zis ca si-au plagiat tezele si s--a si edmonstrat acest lucru, persoane care ies pe sticla si dau lectii. Am considerat dintotdeauna ca este decent ca un X sa faca o facultate in domeniul Y sa faca si un masterat acolo si apoi, tot in domeniul Y sa-si dea doctoratul. Dupa doctorat, acest X este valabil daca publica si tot publica rezultate obtinute candva din domeniul Y sau rezultate pe care le obtine si azi in respectivul domeniu Y. Daca nu face asa ceva, inseamna ca X si-a satisfacut un orgoliu sau a platit satisfacerea unui orgoliu. L-as ruga pe acest bizar X sa-si taca clanta si sa nu mai publice editoriale aratandu-i cu degetul pe plagiatori, caci nici el nu valoreaza mai mult decat o ceapa degerata.

Istoricul plagiatului la noi este dragut, gingas si mai ales sublim. Este gingas pentru ca a fost facut sub euforia unui curent nebanuit de prolific si fara nicio remuscare, pentru ca a traduce si a prelua fara a specifica sursa era ceva normal. In anii de dinainte de 1989 era la moda sa spuna cineva cuiva sa-i faca rost de la el de la intreprindere de suruburi, de pistoane, de plasa de sarma, de niste pui. Adica sa fure de la el de la intreprindere niste suruburi, niste pistoane, niste plasa de sarma, niste niste pui sau niste porumb de la CAP, cum s-ar zice...
Cum azi e o virtute ca asa-zisii informaticieni sparg tot felul de site-uri sau baze de date, tot asa si pe vremuri a fura din alte lucrari nu deranja pe nimeni si ca justificare era faptul ca niste canadieni l-au furat pe Paulescu care a descoperit pancreina (insulina) si ei au luat premiul Nobel in 1923. Trecand peste acest mod de interpretare, plagiatul este o activitate contestata si tribunalele au pus punct unor dispune asa cu a fost cea dintre Caragiale si Caion, marele dramaturg aparat fiind de Delavrancea a castigat procesul si Napasta s-a dovedit a fi originala, neexistand niciun dramaturg cu numele Kemeny Istvan. Sa nu se uite ca acum Internetul joaca un rol imens si in muzica plagiatele sunt descoperite instantaneu, desi plagiatul se afla si la case foarte mari. Sa nu uitam ca piesa cu banana a lui Valahia sau piesele cu Dracula sau suparat sunt Doamne suparat nu prea erau originale, desi autorii stiau acest lucru.
In ceea ce priveste tezele de doctorat, cred, adica sunt sigur ca peste 40, adica, peste 50, banu, peste 80%, nu chiar peste 90% sunt plagiate. Deci, ciocul mic, cei mai multi dintre doctori, caci daca sunteti luati la scuturat, zau ca.
Afisat azi 22 decembrie 2015 ora 11,30