|
Toata lumea vorbea ca:
- Ionescu Constantin era singurul profesor doctor docent
- Ionescu Constantin era insurat cu o rusoaica
- Ionescu Constantin era ceva in CC al PCR
- Ionescu Constantin era secretar stiintific al Academiei de Inalte studii Social Politice Stefan Gheorghiu
- Ionescu Constantin era inabordabil
- Ionescu Constantin era persoana careia i te adresai prin intermediar; adica erai tu, el si un alt profesor; tu ii spuneai ceva
profesorului, profesorul vorbea cu Ionescu Constantin, Ionescu zicea ceva si zicerile lui ti le relata profesorul
- Ionescu Constantin era cel care deschidea cursul de statistica si dupa aceea veneau tot felul de profesori surogat si
continuau, el venind doar la incheiere
- Ionescu Constantin era director general la Directia Centrala de Statistica si nici musca nu tercea pe holul unde el avea biroulbr
- Ionescu Constantin era un personaj rigid
- Ionescu Constantin era prea sobru
- Ionescu Constantin era politruc
- Ionescu Constantin era singurul om care discuta direct cu Manea Manescu
- Ionescu Constantin era cel care blocase toate pozitiile cu carti de statistica din toate editurile din tara noastra
- Ionescu Constantin era cel care facea si desfacea totul in catedra de Cibernetica Economica in locul marelui sef care se zicea ca este Manea Manescu.
Toate erau minciuni gogonate, izvorate din invidie si neputina. Cine nu ajunge la inaltimea cuiva nu are altceva de facut, decat sa arunce cu norooi. E sport national.
Imaginea era destul de intunecata si oricine se astepta la tot ceea ce este mai rau atunci cand avea sa se intersecteze cu Ionescu Constantin in perioada sa cea mai glorioasa.
S-au intamplat urmatoarele fapte:
- seful de colectiv Vasile Bita a venit in sedinta de colectiv de informatica si ne-a tinut o predica cum ca nu trebuie sa acceptam pile la examene
- eu, baiat ascultator, cand a venit Stefan F. cu o pila pentru studenta Carmen S....k, isi imagineaza toata lumea ce s-a intamplat; numai ca acea pila venea exact din directia ce nu trebuia
refuzata si profesorul Ion Gheorghe a incurajat pozitia mea; seful de colectiv a luat foc
- profesorul Tudor Baron m-a trimis cu 100 de studenti in practica la Cluj-Napoca, printre studenti fiind si Seretcu Laur, al carui nume mi-a placut foarte mult drept care si fiul meu are acest nume
- toata lumea din catedra stia ca sunt plecat in practica la Cluj-napoca
- Manea Manescu a facut o sedinta de catedra in Aula Magna si avea pretentia sa aiba sala plina si in primele randuri sa aiba pe cei mai tineri din catedra, adica si pe mine, un parlit de asistent stagiar
- la intrebarea daca lipseste cineva, seful meu de colectiv m-a nomonalizat din prea multa iubire ca-l infruntasem lasand restantiera pila lui
- manea Manescu, nestiind ca sunt plecat in interes de serviciu a zis sa fiu dat afara
- cand dupa terminare s-a aflat ca nu lipseam de capul meu, baietii fricosi si stupizi in loc sa-i zica lui manea Manescu ca a fost o eroare, au lasat lucrurile sa curga aiurea
- cand m-am intors de la Cluj eram ca si dat afara din invatamant
- Bita Vasile, in cardasie cu cineva pe atunci ceva la ICI mi-a propus sa sa plec si ma trimite un an in Franta la specializare
- prorectorul Mircea Bulgaru, ridica neputincios din umeri, asa cum facea mereu pentru a nu se implica in ceva, ca daca tovarasul a zis, asta asa ramane...
- numai profesorul Vasilescu Gheorghe, decan la acea vreme nu se impaca deloc cu situatia si cauta solutie. Chiar i-a relatat lui manea manescu si acesta a zis ca cine a gresit tot acela sa si repare
- baietii nu aveau curajul sa recunoasca.
Intr- zi s-a facut o sedinta in sala actuala 2016, numita atunci sala de Consiliu a Centrului de Clacul. Am fost si eu invitat acolo.
Erau prezenti: vasile Bita - seful meu de colectiv, Valeriu Pescaru - directorul centrului de Calcul, profesorul Mircea Bulgaru - prorector in ASE, profesorul Gheorghe Vasilescu - decan si profesorul Ionescu Constantin. Au vorbit destul de multi mitraliindu-ma
din toate partile. Soarta mea a fost pecetluita, credeam atunci. Ionescu Constantin ii asculta. Nu zicea nimic. Aproape se terminase totul si sentinta era ca si data. Trebuia sa plec. Numai ca profesorul Ionescu Constantin li se adreseaza celor prezenti ca este timpul sa afle
ce am si eu de zis ca s-a saturat sa asculte numai prostii.
Atunci am explicat ca:
- am plecat cu 100 de studenti la Cluj
- am derulat practica de productie cu acei studenti
- nu am avut incidente
- profesorul Ion Sacuiu a venit si a finalizat notele de practica si totul a fost bine
- practica s-a incheiat la farsitul lunii iulie, parca
- am absentat motivat si ca profesorul Tudor Baron este cel care m-a trimis acolo.
Decanul a spus ca tot ce am relatat este adevarat.
Profesorul Ionescu Constantin a zis numai un simplu DA si a sters cu buretele tot ceea ce niste marsavi construisera ca pe o conspiratie impotriva unui parlit de asisten universitar stagiar. Se pare ca si Manea, Manescu a inteles , numai ca eu nu i-a iertat niciodata
raul pe care mi l-a facut numai pentru faptul ca s-a inconjurat de idioti si de lingai, care cu prima
ocazie cand a fost i-au dat la cap ca ultimului ins neimportant ce a si devenit dupa 1989.
Asa am avut prinma intalnire cu profesorul Ionescu Constantin.
A doua intalnire a fost la mare, undeva prin 1980. Eram la Neptun si incercan sa-i supraveghez pe copiii mei sa se joace la apa. Atunci a aparut profesorul Ionescu Constanti, pe care l-am salutat. Am inceput sa discutam. El a inceput sa se joace cu copiii mei. Mi-a povestit
inclusiv despre cum a mers cu un prieten la consignatie a cumparat o rama si apoi prietenul l-a tarat prin tot felul de expozitii sa gaseasca un tablou care sa se potriveasca la acea rama veche, de colectie. Desi eu eram o persoana nesemnificativa, caci la acea vreme profesorul avea o functie extrem de importanta, discutia de pe plaja si mai ales fell in care s-a comportat cu copiii mei, arata ca aveam in fata o mare personalitatedar si un si mai mare caracter.
A treia intalnire a fost cand am mers sa iau o pompa de var pentru secretara noastra de la catedra. ne-am urcat in ARO al meu si am mers la el acasa. Mi-a dat pompa lui din atelier si eu i-am adus-o lui Florence, cum ii placea profesorului Ionescu Constantin sa-i zica.
A patra intamplare a fost un Consiliu Profesorral de dupa Revolutie, cand se punea problema sa nu i se continue acordarea titlului de profesor consultant. Ionescu Constantin a facut pe multi indivizi din facultate oameni si a condus doctoratele la foarte multi. Si tocmai ei
erau cei care ii contestau calitatile. M-am ridicat eu, s-a ridicat profesorul Smeureanu si ca finalul sa fie apoteotic s-a ridicat profesorul Sabau si am intors hotararea acelui Consiliu. Zilele acestea vorbeam cu profesorul Gigel Sabau, despre modul hotarat cu care a pus problema
si cu tonalitatea lui necunoscuta mie pana atunci.
Oricand vorbesc despre profesorul Ionescu Constantin o fac cu respect si cu mare placere ca vorbesc despre un domn.
Ori de cate ori il vad pe profesorul Ion Lungu il intreb ce mai face domnul profesor Ionescu Constantin.
El este acum la peste 80 de ani si traieste destul de retras. Si fiul sau Alex. care mi-a fost student cred ca are o anumita varsta. se vedea de la o posta ca este un copil educat, fara fite desi taticul sau era un personaj important. Erau altii cu tatici directori pe colo si pe colo si nu-si mai
incapeau in piele. In schimb Alex. isi vedea de treaba lui, modest, asezat si cu mult-mult bun simt, lucru mai rar intalnit la copiii de demnitari.
Cat priveste doctoranzii sai, profesorul Constantin Ionescu a coordonat multi-multi doctoranzi si i-a facut oameni. Foarte
multi dintre ei sunt acum mari-mari de tot si unii ii poarta respectul, iar altii se fac ca ploua, din lipsa de caractere, probabil.
Constantin Ionescu a stiut sa faca un colectiv puternic de analiza si proiectare de sisteme informationale si de sisteme informatice. Erau acolo tineri valorosi, oameni care au adus
contributii importante in domeniul acesta si care s-au vazut coautori ai unei lucrari litografiate in ASE si care multi ani s-a dovedit a fi un curs universitar de referinta pe acest domeniu. Avea un fel al lui specific de a-i face pe oameni sa se simta bine, sa-si vada locul lor,
sa se stie apreciati la adevarata lor valoare. ii reunea ori de cate ori era nevoie si cu exigenta speciala ii indruma pe calea cea buna, fara sa-i jigneasca si fara sa-i supere. Avea argumente puternice, logice si mai ales decente sa nu zic stiintifice.
Profesorul doctor docent Constantin Ionescu si-a dovedit inalta clasa si tocmai de accea toti cei din jurul lui care au stiut ca doi si cu doi fac patru i-au pastrat respectul. Ceilalti i-au cautat nod in papura, plasand in spatele lui toate nereusitele lor caci, ce este mai usor decat a invinovati pe un altul pentru esecurile
proprii. Da bine la imagine si mai ales creaza o stare de confort interior, fara a folosi o saltea RELAXA sau un PAMPERS
pentru a ramane, placut-uscat...
In rest, faptul ca profesorul Constantin Ionescu mi-a dat un crampei de ziar cu fotografia sa cu o dedicatie, spune multe
si ma onoreaza teribil de mult.
Profesorul stie sa spuna bancuri si are si un talent special in a le grada incat in final scoate in evidenta in mod exceptional poanta si rade lumea de se prapadeste nu alta.
|
