Din punctul meu de vedere, un dezvoltator de software este:
- hotărât,
- precis,
- clar,
- determinat,
- realist,
- coerent,
- concis,
- priceput,
- neambiguu,
- neoscilant.
Am apreciat pe acei dezvoltatori care evită să folosească în discursul lor verbul A PUTEA în oricare mod, pentru a da spuselor lor acea greutate pe care trebuie să o aibă vorbele unui manager de proiect şi să nu lase să se subînţeleagă nimic, totul fiind clar ca lumina zilei.
Atunci când apare verbul A PUTEA, este lăsat loc unor situaţii incerte, din care fiecare înţelege exact ce vrea şi-şi trage spuza pe turta lui, căutând soluţia care-l avantajează, în detrimentul celuilalt sau a celorlalţi.
Cine ştie exact ce are de făcut, va preciza la liniuţă activităţile ce urmează a fi executate, punând în dreptul fiecăreia nume, termene, intrări şi ieşiri. Totul este atât de clar, încât numai cineva rău intenţionat va invoca ori că nu a înţeles, ori că mai are nevoie de informaţii suplimentare.
Un proiect nu se construieşte din:
- parlamentări nesfârşite,
- scuze infinite,
- reluări de la zero,
- căutarea perfecţiunii,
- bârfe pe la colţuri,
- comparaţii fără sens.
Un proiect software se construieşte:
- muncind,
- verificând,
- livrând,
- evaluând,
- perfecţionând,
- asamblând,
- dezvoltând.
Va trebui ca de fiecare dată când dialogăm cu persoane cu care dorim să lucrăm în echipa pe care o alcătuim, să intuim şi acele trăsături de caracter care să ducă spre o colaborare adevărată, să ne scutească de regretele că am făcut selecţii nepotrivite.
Cine nu ştie să facă evaluări corecte ale viitorilor colaboratori, să nu se mire că vor avea de-a face cu oameni care se laudă că peste două ore vin cu soluţia şi când vin nu au ce arăta. Există alegeri greşite, persoanele sunt nesigure şi aşteaptă ca de fiecare dată să primească acceptul că pasul mic făcut este corect, reuşind să irite atât de mult, încât cel sâcâit se va apuca să facă el, iar persoana de lângă el va privi şi va spune că aşa se gândea şi ea să facă, dar nu a fost lăsată.
Am căpătat în timp, suficientă experienţă încât să-mi dau seama dacă persoana din faţa mea este exact ceea ce acut sau trebuie să mă îndrept spre o altă direcţie. Dacă suntem riguroşi şi facem precizările necesare, cu siguranţă, nu vom avea surprize din care să ni se demonstreze că o anumită chestie este imposibil de realizat sau că ceea ce s-a realizat este excelent, deşi de departe nu este aşa.
|
