La nivelul anului 2019, utilizatorii nu mai sunt deloc cei pe care şi-i imaginează dezvoltatorii, adică:
- blânzi,
- ignoranţi,
- supuşi,
- ineficienţi,
- docili,
- executanţi.
Acum cânt tot omul are o tabletă sau un telefon mobil performant, surprizele sunt dintre cele mai mari şi utilizatorul ca profil definit de dezvoltator diferă de profilul real al utilizatorului. Cu cât diferenţa este mai mare, cu atât riscul de a eşua al dezvoltatorului în proiectarea de interfeţe este mai mare. Chiar şi investitorul are riscul de a cădea în păcatul definirii unui portret al utilizatorului într-un mod fantezist, motiv din care va avea imaginea unui grup ţintă care nu există în realitate.
Anul 2019 a adus un utilizator:
- exigent,
- documentat,
- cunoscător,
- practic,
- eficient,
- selectiv,
- creativ,
- anticipativ,
- deştept.
Cine crede că în anul 2019 mai trebuie să proiecteze produse software aşa cum o făcea în 2015 comite o eroare atât de mare, încât eu îl sfătuiesc să tragă obloanele la firmă şi să plece în haiducie, căci producţia de software nu mai este de el.
Cine proiectează în 2019 un produs software, trebuie să includă tehnologii care acum se află la începutul exploatării, sunt purtătoare de nou şi permit trecerea rapidă spre acele instrumente care peste şase luni vor intra în exploatare, dar acum se află într-un stadiu avansat al testării. Numai preluând din mers, adică din fugă noile elemente sunt create premisele necesare şi suficiente de a răspunde exigenţelor unei largi categorii de utilizatori aflaţi într-o dinamică inimaginabil de explozivă atât pe verticală, cât mai ales pe orizontală.
Am văzut dezvoltatori care se gândesc în primul rând la ei atunci când proiectează software şi nu fac altceva decât să fiarbă în suc propriu, fără a-şi depăşi mediocritatea şi suficienţa care i-a consacrat în piaţă prin produse software:
- greoaie,
- prăfuite,
- enervante,
- ilogice,
- îmbâcsite,
- dogmatice.
Este o teorie în virtutea căreia omul trebuie să ajungă la orice informaţie prin maximum de două click-uri. Să ne ităm prin portalurile cele mioritice şi vom găsi dispreţul dezvoltatorilor, care să dau un exemplu numai, nu au avut bunul simţ de a se aşeza cu toţii la o masă pentru a uniformiza structura facturilor. Cine vrea să caute codul şi numărul unei facturi, deja porneşte într-o aventură periculoasă. Să nu mai amintesc de codul de client, care arată:
- ignoranţă,
- vulgaritate,
- primitivism,
- diletantism,
- răutate,
- prostie,
toate la cele mai înalte cote, căci unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, cum zice vorba noastră din bătrâni, vorbă care se potriveşte de minune la ceea ce văd eu prin portalurile mioritice, care se adresează unui popor abstract, aşa cum este el proiectat în mintea aia puţină pe care o au unii dintre dezvoltatori sau de administratori, care lasă totul baltă, neactualizat şi împietrit, din dispreţ faţă de noi cei mulţi, care trebuie să-i suportăm plini de stoicism, până când ei înşişi se vor îneca în propria lor suficienţă dusă la absurdul kafkian.
|
