Termenul de optimizare este demonetizat.
Acum toată lumea optimizează.
Realitatea este alta: oamenii îmbunătăţesc, ameliorează sau perfecţionează, căci a optimiza înseamnă:
- a avea o funcţie obiectiv,
- a identifica spaţiul soluţiilor,
- a găsi soluţia care îndeplineşte criteriul de optim,
- a demonstra unicitatea acesteia.
Pentru produsele software optimizarea este doar o forţare a limbajului, căci a da o variantă optimă de sistem informatic sau a face o procedură optimă, este ca şi cum ai urla în pustiu, căci este imposibil de a stabili spaţiul soluţiilor, iar a demonstra că am găsit soluţia optimă în condiţiile în care apar tot felul de elemente subiective, devine nu numai hazliu, dar mai ales ridicol. Demonstrarea unicităţii apare deja ca o erezie, ceea ce mă face să fiu extrem de rezervat când aud pe careva spunând cuvântul optimizare şi se referă la ceva legat de un produs software.
Când vorbim de optimizarea interfeţelor, de fapt vorbim de îmbunătăţirea acestora, astfel încât să crească gradul de satisfacţie al utilizatorilor. Acest grad creşte, creşte, pe măsură ce se perfecţionează interfaţa. la un moment dat, interfaţa devine greoaie, ceea ce înseamnă că gradul de satisfacţie începe să scadă. Rezultă că, pentru ceea ce am fost noi în stare să facem, la un moment dat, când gradul de satisfacţie a atins o valoare mare, cea mai mare, s-a obţinut o interfaţă optimă. Termenul este exagerat, căci dacă vine altcineva mai isteţ, va modifica interfaţa, va creşte gradul de satisfacţie şi va obţine şi respectivul o interfaţă optimă. Este un joc continuu şi dacă nu s-ar folosi cuvântul optim, totul ar fi natural, chiar benefic pentru produsul software asupra căruia se lucrează.
Mai toate documetaţiile au indicaţii privind procesele de optimizare. Realitatea arată că toate vorbesc despre:
- îmbunătăţiri,
- reduceri riscuri,
- minimizări necesar de resurse,
- minimizări costuri,
- maximizare grad satisfacţie,
când de fapt ar trebui să se vorbească de reduceri de costuri, de creşteri de performanţe. folosirea conceptelor de optimizare, maximizare sau minimizare, gâdilă orgoliile cu mult mai bine şi oamenii se cred cu mult mai importanţi dacă optimizează decât dacă ar ameliora sau ar îmbunătăţi, cum de fapt se întâmplă în realitate.
|
