Noi avem prostul obicei să credem că investitorii:
- sunt nişte fraieri care vin cu sacul de bani, îl pun în mijlocul drumului şi ne aşteaptă pe noi să ne înfruptăm din ei,
- vin aici să ne miluiască pe noi, în calitatea lor de filantropi, care urmăresc 100% binele nostru dezinteresaţi,
- ne cred pe noi buricul pământului şi fără noi ei ar pieri în neant, dacă noi nu le-am acorda un dram de atenţie,
- ne imploră să le cheltuim banii, că ei nu sunt în stare s-o facă, deşi noi nu ne gândim că dacă erau chiar nişte tâmpiţi, nu ar fi fost în stare să facă puroiul de bani ca să vină la noi.
Dacă aşa stau lucrurile, noi va trebui să regândim serios problema. La ei acasă, investitorii bagă un euro şi scot undeva cel mult doi euro din investiţie, fără să rişte mai nimic. Dacă ei iau drumul spre un teren necunoscut, aşa cum este ţara noastră, cu siguranţă că-şi asumă riscuri şi dacă bagă un euro, este obligatoriu să scoată cel puţin cinci euro, ca să-şi acopere riscurile. Să nu uităm că după război aici, le-am aplicat un duş rece cu naţionalizarea comunistă de la 11 iunie 1948 şi cine s-a fript cu ciorbă, zice un proverb din bătrâni suflă şi-n iaurt.
Investitorii sunt nişte persoane care:
- au bani,
- vor să multiplice banii pe care-i au,
- bagă banii în circuit,
- vor să recupereze banii băgaţi în afaceri,
- îşi asumă riscuri,
- doresc cu ardoare să facă profit.
De aceea, investitorii sunt foarte atenţi ca atunci când investesc în domeniul IT&C pornesc de la ideea că numai 10% din proiectele TIC sunt proiecte de succes care intră în mentenanţă, restul se pierd pe parcurs datorită unor erori de proiectare, erori de finanţare sau datorită uzurii morale accelerate a problemei care trebuia soluţionată.
Pentru o astfel de abordare, investitorii trebuie să aibă o imagine foarte clară aspra:
- produsului software ce se va realiza,
- grupului ţintă căruia i se adresează,
- modalităţii de recuperare a investiţiei,
- riscurile ca proiectul să nu fie unul de succes.
Investitorii vin cu banii şi au tot dreptul ca împreună cu specialiştii lor să facă toate evaluările şi să treacă la finanţare numai şi numai dacă sunt ferm convinşi că vor obţine profit. Orice mişcare greşită duce la o fundamentare eronată, de regulă prea optimistă a deciziei şi investiţia va trebui suplimentată masiv, pentru a finaliza un proiect care deja va ridica probleme de profitabilitate, chiar dacă intră în uz curent ca proiect de succes.
La noi, foarte multe dintre proiecte software sunt făcute din bani publici, deci statul este investitorul. Acest investitor are o multitudine de carenţe şi nu va fi niciodată un etalon de eficienţă şi profitabilitate, căci costurile unor proiecte software făcute din bani publici de obţin din privirea galeşă a celor care plătesc de către cei care sunt beneficiari, într-o relaţie de intensitatea unui mandat al legislativului.
Aşa se şi explică moliciunea ritmurilor de elaborare, stagnarea unor proiecte sau nenumăratele reactualizări de costuri datorită situaţiilor de forţă majoră, printre care enumer strănutul şefului, pielea prea bronzată a secretarei şefului sau cifra octanică neadecvată a combustibilului cu care şeful cel mare pleacă într-o escapadă.
Nu acesta este investitorul de care ar trebui să ne ocupăm. El ar trebui să vină din America sau din Germania şi să fie un nene sau un grup de tanti, care au bănuţi privaţi pe care trebuie săi sporească prin investiţii la noi. Când ne vom găsi în astfel de situaţii vom vedea că toţi care vor veni cu proiecte vor trebui să dovedească forţă, să fie convingători că:
- ei sunt în stare să facă proiect,
- problema este proiect de succes,
- administrarea proiectului este operaţională,
- fluxurile de obţinere a profitului sunt sigure,
- investiţia se recuperează ritmic.
Orice altă abordare este doar un vis, mai ales pentru pescuitorii în ape tulburi, care se şi visează cu fundul pe un sac de bai de la un investitor, dus cu pluta, care vine, lasă banii şi nu-l mai interesează nimic. Va trebui să înţelegem că investitorul înainte de a veni pe plaiurile noastre mioritice a studiat şi ne cunoaşte şi calităţile şi defectele, iar el ceea ce face are la bază asistenţă juridică şi la o adică, dacă credem că el a fost păcălit, se va ajunge să fin în situaţia de a deveni sclavi, în sapă de lemn, căci el investitorul, ştie să se apere ca nimeni altul.
|
