Există deja o ştiinţă, anume, ştiinţa interfeţelor. S-au scris cărţi numai despre interfeţe. se organizează conferinţe care au ca subiect interfeţele. S-au făcut teze de doctorat pe teme de interfeţe.
Sunt construite instrumente acre-i asistă pe dezvoltatori în a construi interfeţe.
Se vorbeşte de interfeţele on-calculator.
O interfaţă trebuie să fie:
- prietenoasă,
- directă,
- intuitivă,
- simplă,
- eficientă,
- uşor de înţeles,
- accesibilă.
Un utilizator trebuie să folosească produsul software fără a fi nevoit să citească volume întregi de explicaţii şi fără să fie umilit din cauză că nu introduce datele exact aşa cum i se cer într-un mod rigid şi neexplicat printr-un program bântuit de convenţii stupide.
Este cel mai potrivit ca atunci când cineva accesează un produs software şi trebuie introdus codul numeric personal, cel care a construit interfaţa respectivului produs să fi analizat 100 de produse care cer codul numeric personal, să vadă că toate au acronimul CNP urmat de o casetă unde utilizatorul va tasta codul numeric personal. Produsul va face validare şi dacă ceva este în neregulă, va apărea un mesaj de atenţionare, foarte aplicat, funcţie de eroarea făcută la introducere. Este stânjenitor pentru dezvoltator dacă mesajul lui este ceva de felul: cod numeric personal este incorect. Ar trebui să i se spună ceva mai special, că nu are numărul de cifre stabilit, că luna este număr mai mare ca 12, că ziua este număr mai mare ca 31 şi altele asemenea.
Ca să fie de succes, un produs software trebuie să facă foarte multe în zona de interfaţă din câte fac cele mai multe produse software aflate în uz.
Dacă trebuie definită o parolă, la toate produsele software se cere introducerea parolei specificând ceva funcţie de exigenţele impuse de dezvoltator ca parola să fie slabă, bună, puternică, respectiv, foarte puternică. Dacă la 100 de produse din 100 se cere reintroducerea parolei pentru condirmare, şi produsul nostru va proceda tot aşa.
Nu trebuie să ne facem complexe dacă vor fi unele elemente de la interfaţa produsului nostru care sunt comune cu celelalte interfeţe. să fim siguri că nu acolo trebuie să fie elementul surpriză, ci în zona de prelucrări şi în zona de introducere a datelor specifice problemei pe care produsul nostru doreşte să o rezolve.
Noi nu trebuie să-i introducem reguli şi convenţii fără rost utilizatorului, ci trebuie să-i facem introducerea datelor ca un proces natural, foarte simplu, ca utilizatorul să nu greşească. Este bine să-l ajutăm punând tot felul de chei de control.
Să ne imaginăm că trebuie să introducem datele de la alegeri. Se cunosc circumscripţiile electorale. Operatorii introduc datele. Numele operatorului este cunoscut. Numele circumscripţiei este cunoscută. Se introduc date în ordinea în care vin circumscripţiile. Există lista circumscripţiilor în care dacă au fost introduse datele şi au fost şi validate se produce un marcaj. La intervale de timp se numără elementele pentru acre există marcaje. Validările făcute pentru circumscripţii şi operatori, vor conduce la excluderea situaţiilor în care să se producă introduceri multiple sau nesemnalizarea situaţiei în care lipsesc date de la circumscripţii.
Nici nu vreau să-mi imaginez ce s-ar întâmpla în situaţia unui examen naţional în care s-ar omite un elev sau ar fi greşită o notă sau o medie. Deci, sunt produse software unde se merge cu erori zero, lucru care se obţine prin:
- verificări multiple,
- existenţa cifrelor de control,
- responsabilizare,
- pregătire temeinică a datelor,
- calificarea operatorilor,
- verificări încrucişate.
Interfeţele sunt esenţiale în asigurarea corectitudinii şi completitudinii datelor iniţiale, condiţii esenţiale în obţinerea de rezultate, de asemenea, corect şi complete. Interfeţele sunt cele care definesc climatul interacţiunii omului cu calculatorul, omul fiind stresat sau nu atunci când deschide o aplicaţie şi dacă are senzaţia că acea interfaţă este făcută pentru el, va lucra cu plăcere, iar dacă va avea senzaţia că a venit la pomul lăudat cu sacul, tot timpul va fi stresat şi dacă are o alternativă, va abandona produsul software pe care, evident, nu-l va mai accesa niciodată. Interfaţa poartă întreaga vină a eşecului.
|
