Sporty Club a fost prima mea sala unde am venit la antrenamente, adica sa trag de fiare in 2005. A fost o alegere foarte grea. La varsta mea imi faceam mii de probleme. Vroiam sa merg sa trag de fiare dar in acelasi timp aveam retineri. Era ca in cartile acelea politiste foarte proaste in care o voce imi zicea sa merg ca nu are importanta nimic, iar o alta voce imi zicea ca acolo sunt foarte multi tineri, ca voi fi ca magarul printre oi. ca se va uita lumea la mine ca la felul paispe, ca si ca si iar ca. Sala de langa Liceul Sincai dar si sala de pe calea Vitan, aveau geamuri multe si imi puneam mii de probleme ce se va intampla cu mine daca voi fi vazut de vecini, de alti ameni. Eu fiind personajul cu parul alb si mai ales sarit de 55 de ani, atunci. A invins prima voce, care mi-a zis ca va conta numai ce vreau eu sa conteze, drept care am intrat pe internet, am vazut ce si cum cu Sporty Club, mi-am luat inima in dinti si in mai 2005 am intrat acolo, am facut un abonament de 3 luni si mi-am inceput munca, pe care o continui si azi cu mare drag, dar altundeva.
Iron GYM a fost a doua sala unde am continuat antrenamentele. Cand m-am intors din America in toamna lui 2013 si am venit sa ma antrenez, am avut surpriza ca Sporty Club nu mai exista, ca managerul turc se retresese si altii luasera traiele managementului in ideia de a face ceva special acolo. Imi ramasesera cateva antrenamente de facut, dar am luat totul de la capat. Fiind la inceput, am platit abonament de 3 luni si am obtinut o legitimatie cu un numar mic, mic de tot,
037.
Sala a ramas aceeasi, aparatele au ramas aceleasi. Numai ca se vedea ca pe parcurs apar ceva modificari, dintre care cele legate de reimpartirea care a dus la creiarea unei salite pentru box sau street dance sau lupte, a micsorat putin spatiul de fitness-culturism. Managementul slab si-a aratat fatetele prin faptul ca niste benzi ramaneau nereparate cu saptamanile si totul a culminat cu o banda pusa chiar la usa liftului de la etaj, care a zacut acolo luni bune si nimeni nu s-a interesat de ea. Trebuia sa interpretez aceasta delasare ca inceputul sfarsitului. Am continuat sa vin acolo zi de zi ca era foarte aproape de casa si sala era foarte luminoasa. Chiar imi placea. Cunosteam oamenii si lucram eficient. Mi-am facut multi prieteni pe facebook printre cei cu care eram la sala si mai discutam, ma salutam si mai schimbam impresii. Inainte de a pleca in USA, managerul, care s-a dovedit un mare excroc m-a convins sa achit abonamentul in avans pe trei lui, din care am folosit vreo doua-trei sedinte, restul ramanand sa le continui cand ma intorceam. Acolo, era posibila intreruperea pe o perioada ce depasea 30 de zile. Numai ca atunci cand m-am intors, adica in august 2014 am avut surpriza sa constat ca la etaj se lucra de mama focului si se amenaja un restaurant. Un muncitor mi-a dat de inteles ca au mai venit si alti fraieri ca mine si mai ales m-a convins ca banii erau pierduti. Ca numai asa se intampla in tara aceasta, hotul cu castigul si pagubasul cu suferinta si fara a avea speranta ca hotul va fi prins sui pedepsit, caci de aceea sunt si atatea hoti si mai ales coruptia a ajuns la asemenea cote inimaginabile. Drept care m-am interesat mai ales pe facebook si am identificat o alta sala ceva mai departe, este vorba de SAS GYM. Locatia din Vitan avea un potential exceptional, numai ca cei care au asigurat managementul nu au avut nici forta financiara si nici calitati manageriale. Era acolo un tanar, destul de comunicativ, care la o discutie cand eram in sauna imi spunea cate ceva despre planurile sale. De acolo am invatat, caci tot timpul ai de invatat cate ceva, ca atunci cand un om face nenumarate planuri trebuie sa fi circumspect. daca respectivul are prea multe planuri si in spate nu are realizari, inseamna ca este un visator nerealist si trebuie sa nu ise dea prea mult credit. El nu avea forta financiara, ci spunea ce vrea sa faca, fara a avea resurse, ceea ce este o gluma nereusita. oamenii trebuie judecati dupa fapte, dupa trecut. Un om rau, asa va ramane, rau. Un neispravit, tot neispravit va ramane. Un escroc asa moare, escroc. Tipul se purta frumos, era destul de curat si elegant, chiar, dar totul era ambalaj. Trebuia sa ma gandesc eu ca ceva nu este in regula cu el, din moment ce multe lucruri nu se misca, iar din planurile sale marete nimic nu se pune in opera. Sala a ramas aceeasi, echipamentele erau aceleasi, preturile erau aceleasi. In vestiare la cabinele de dusuri incepuse sa se vada niste mucegai la imbinarea gresiei cu caditele, dar praful de culoare inchisa cu care era stropita si faianta facea sa nu se vada prea bine despre ce e vorba. N-a durat aventura acelui tanar pe pozitie de manager decat un an, pentru ca escrocii niciodata nu prind radacini intr-un loc. Cand a prins momentul propice a disparut si a luat cu el si ceva bani, inclusiv salariile personalului.
SAS GYM este a treia sala unde am inceput din 20 august 2014 sa merg sa trag de fiare si unde merg si acum. Toate semnalele au fost favorabile. Acolo am regasit pe Ionut si pe alti tineri antrenori de la Iron GYM dar am intalnit si pe altii care se antrenau dincolo. Sala mi-a placut pentru ca:
Almaden Valley Athletic Club este sala de forta din san Jose unde am mers doua luni, iunie si iulie 2014 sa ma antrenez pentru a nu-mi iesi din mana cum se zice. Prima chestiune care m-a impresionat este legata de faptul ca fiica-mea avand un card mai special, iar eu fiind peste 65 de ani, mi s-a permis intrarea la toate facilitatile, in mod gratuit. sala este mare si este intr-un complex cu piscina si spa. Pe mine m-a interesat numai sala de forta. Acomo al mazut niste echipamente pe principii pneumatice, adica din niste butoane sa marea presiunea astfel incat in loc sa pui tot felul de discuri, presiunea aerului era cea care inlocuia miscarile de discuri de colo-colo. La aceasta sala am vazut oameni lucrand si fiecare dupa ce termina lucrul isi punea ganterele sau discurile la locul lor. Nu era nimic in dezordine acolo. Am vazut cismele cu apa rece, servetele si am mai vazut si posibilitatea de a dezinfecta aparatele cu un spray dar erau si servetele umede. cand am intrat in sala am fost interesat sa vad cum se pun lucrurile din punga intr-o caseta in vestiar. Fiecare caseta are cifru format din 4 pozitii si eu mi-am definit un cod foarte usor de memorat. Am testat ca este in regula si zi de zi mi-am pus lucrurile in caseta.
World Class ParkLake este acea sala de antrenamente care corespunde noilor mele planuri, prin care pun accent pe mersul pe banda si pe inot la bazin. Tin in mod deosebit sa fie rezolvata si problema parcarii. Aici la Mall-ul ParkLake toate cerintele sunt indeplinite. Sala World Class:
Sa le luam pe rand.
Vestiarele erau la subsol si tot acolo erau si dusurile. Exista si o sauna. De multe ori becurile de la subsol se ardeau si in vestiare nu era chiar foarte multa lumina. Dusurile aveau de multe ori defecte caci nu se ingrijea administratia sa faca reparatii. cand se faceau reparatii, acestea erau de o calitate mai mult decat execrabila. Un exemplu, consta din faptul ca pe faianta din cabinele de dus au dat cu o vopsea si au presarat un praf sticolos ca boaba de gris, care daca te rezemai de peretele cabinei, te rascheta mai rau decat un smirghel de cea mai buna calitate si sangerai abundent. Asta ma facea sa ies din cabina sa ma sterg si nu de putine ori, femeia de servici a intrat in sala vestiarelor fara sa bata la usa. Am invatat lectia de a ma pozitiona intr-un unghi mort pentru a nu fi vazut de cei care intra acolo, cand eu m,a stergeam proaspat iesit de la dus fiind.
Sauna era uscata si mergea bine ceea ce ma multumea foarte mult. Era o sauna mixta dar nu ma deranja. Lumea era civilizata caci civilizat era si pretul. De foarte putine ori s-a intamplat sa apara discutii legate de persoane care veneau la sauna neadecvat echipate, deranjand pe ceilalti. Chestiuni de indecenta crasa nu am vazut. Numai folclorul circula cu o pereche de tineri care au fost pur si simplu zgorniti din sauna pentru ca la o ora nepotrivita, se deslantuisera, de asemenea, intr-un mod nepotrivit. Era insa o legenda, nu mai mult de atat. pana in 2012 totul a mers foarte bine. La salile de forta totul merge bine atat timp cat managementul nu merge pe ideia de ia banii si fugi. Acolo am lucrat insens zi de zi si au fost putine saptamanile in care nu am mers zi de zi. Eu eram ceva exotic, intrucat nu multi erau cei trecuti de 55 de ani, apoi trecuti de 60 de ani si iata acum, trecuti de 65 de ani care sa vina sa traga de fiare in draci, ca mine de exemplu. Imi amintesc ca la primul antrenament, unui din instructori m-a chestionat despre problemele mele de sanatate, despre trecutul meu cel sportiv, fiindu-i probabil teama sa nu-mi dau obstescul sfarsit la sala sub nasul sau.
Am invatat multe, de la potrivitul aparatelor la respiratie, la corectitudinea executiilor si la efortul ce trebuie facut. Fara a exagera, cred ca am facut progrese importante la Sporty Club si acest lucru s-a vazut ca intr-o dimineata cand am dorit sa iau sa ma imbrac cu o camasa mi-am dat seama ca la brat nu ma mai cuprinde. Alta data, in Bulgaria la Nisipurile de Aur, pe plaja, am observat ca multa lume se uita la mine si abia intr-un tarziu am realizat ca erau impresionati de muschii mei. Cu alta ocazie, la un curs, in loc sa apuc ambele manere sa trag o tabla in jos, am tras-o de un singur maner si nu mi-a fost deloc greu, insa am vazut mirare pe chipurile unor tineri. Ceea ce inseamna ca forta mea tot de la sala am obtinut-o. sa nu mai vorbesc de usurinta cu care am carat mobilele lui gineri-meu cand s-au mutat in 2012 si cutiile cu gresie ale soacrei mele intr-o toamna foarte ploioasa.
Dupa el a venit o echipa manageriala cu niste turci, dar nici acestia nu au dat dovada de calitati. Pozitia salii impunea ca aceasta sa fie ceva de lux, cu preturi mari care sa acopere chiria si sa faca si un oarece profit pentru cei care erau implicati in afacere. este nevoie de capital pentru:
- redefinirea obiectivului
- schimbarea categoriilor de clienti
- creiarea de afcilitati
- cresterea confortului
- oferirea de servicii de 4 - 5 stele
- aparitia instructorilor pentru clienti cu pret inclus in abonament
- cresterea pretului la abonament incat calitatea oferita sa fie cu caracter stimulatoriu.
N-a fost sa fie asa si de la perioada la perioada s-a inregistrat declinul, incat in vara anului 2014 sala s-a inchis, cred eu, fiind o mare eroare din punct de vedere al proprietarilor, pentru ca restaurantul care i-a luat locul exista pe langa nenumarate alte restaurante din Mall Bucuresti. M-a dezamagit inchiderea salii pentru ca era foarte aproape de domiciliul meu, incepusem sa cunosc multa lume, avea ce invata inca de la cei ce stiau mult mai multe decat mine.
- este mare
- are o mare diversitate de aparate
- se lucreaza 24/24
- cei care vin sunt focusati pe munca lor
- oamenii sunt politicosi
- tinerii nu sunt fitosi
- are sauna uscata si sauna umeda
- vestiarele sunt curate
- cabinele de dus sunt curate
- personalul este politicos
- daca un echipament se defecteaza, este reparat rapid
- tot timpul sunt aduse echipamente noi
- femeile de serviciu sterg praful cu mare atentie peste tot
- pretul este bun
- nu am probleme cu parcarea masinii.
Aici nu mi s-a dat o legitimatie, ci de fiecare data cand vin ma intreaba numele si sunt verificat in computer. Este important sa platesc lunar abonamentul care este 150 lei si include tot, adica am drept:
- sa vin in orice moment vreau eu
- sa primesc cheie pentru boxa unde sa-mi pun hainele
- sa utilizez cabina de dus
- de utilizare sauna uscata si sauna umeda.
fata de salile celelalte, aici observ ca managementul a impus alte reguli, mai ales cele legate de program. Pe 1 Decembrie, sala a fost deschisa. Acum de sarbatori, intre 24 - 26 decembrie 2014 sala este inchisa, dar este inchisa si intre 30 decembrie 2014 - 02 ianuarie 2015. salile celelalte, din economii de salarii erau inchise cu saptamanile si numai la insistentele abonatilor se producea prelungirea abonamentelor, spre disperarea managerilor. Este important pentru mine ca vad ca lumea ma respecta. este chestia legata de varsta, pentru ca in niciun caz nu am vazut aici pe nimeni trecut de 55 de ani, ori eu am 67 trecuti. Respectul vine si din faptul ca tinerii si nu numai ma vad ca lucrez cot la cot cu ei. Adica lucrez la presa pentru picioare pana cand ajung la sarcina de 300gk. Lucrez cu haltere la 10+10 dar voi incerca sa cresc. pentru lucrul cu ganterele am ajuns sa fac ceea ce nu faceam la sala din Vitan, adica sa trec de 10+10kg. Acum merg din 2 in 2 kg pana ajung la 35kg, ceea ce este ff important pentru mine. Am trecut la extensii la cadru, un fel de flotari dar pe invers si daca gafaiam la inceput cand faceam 10 seturi de cate 10 extensii, acum fac 50+50 dar nu ma vad facand 100 dintr-o data cum nici la flotari nu eram atat de maestru. La sala aceasta am facut destul de multe filmulete si poze si ma laud cu ele pe facebook.
Era important sa nu uit in ce caseta le-am pus. Dupa aceea, echipat de antrenament mergeam la sala. In general nu s-a pus problema sa vreau sa fac un anumit circuit si sa nu reusesc in cele doua ore sa nu-l acopar integral. Acolo la AVAC, pentru ca asa am prescurtat eu denumirea acestei sali, am inceput sa lucrez cu gantere de la 20 si am ajuns pana la 60, insa aici este vorba de livre, nu de kg. Totusi faptul ca am progresat spune foarte mult, intrucat in tara nu treceam d 20kg in niciun caz, fara sa am un motiv anume. Cu oarece retineri am trecut si la utilizarea echipamentelor bazate pe aer comprimat. Am vazut la altii cum se folosesc si am vazut ca exista un buton pentru cresterea presiunii si un altul pentru reducere. Prima data am lucrat la aparatul pentru gambe si am crescut incet-incet tot asa, luand in considerare ca se masura in livre. Dupa aceea am trecut si la alte aparate. Am vazut apoi cum lucreaza si alte echipamente care nu erau cu aer comprimat dar care nu existau in salile noastre. Exista nenumarate aparate pentru tot felul de categorii de muschi. Totul este sa ai rabdare sa inveti sa lucrezi cu ele. Incet-incet m-am familiarizat cu unele dar nu am cum sa spun ca am lucrat cu toate. Au ramas inca foarte multe de care nu m-am atins. Nu am alergat pe banda, nu a urcat scari, pentru ca era acolo un echipament care rula niste scari. Sper ca la anul, daca ma voi duce in USA si voi ajunge la AVAC sa fiu mai perseverent decat in acest an. Trebuie sa spun ca aici vestiarul era foarte mare, luminos si foarte curat. Dusurile barbatilor erau la comun, adica nu aveau cabine individuale, dar civilizatia americana are la baza o serie de principii care permit o abordare corecta pe acesta tema, daca ma gandesc ca acolo era un anunt ca cei sub 16 ani nu au acces. Si sauna umeda si sauna uscata si jacuzzi erau grupate in zona vestiarelor pentru barbati si in ele incapeau cel putin 5 persoane. Lucrurile erau foarte clare, adica pentru jacuzzi era un buton pentru dat drumul si altul pentru a opri functionarea. Nu am vazut persoane neglijente care la iesirea din bazin sa nu inchida valurile. In sala nu era galagie si nu se auzeau ragnete artificiale daca cineva facea efort. cei care veneau acolo erau de toate varstele si nu mai eram eul cel mai batran dintre cei care lucrau, pentru ca erau altii si mai in varsta decat mine si aratau de o mie de ori mai bine ca mine daca ma refer la muschii lor de la brate sau de pe abdomen. Am observat ca cei tineri aveau respect fata de mine, pentru ca ma salutam. Eu le raspundeam la salut si chiar aveam niste mici discutii cu ei, caci isi dadeau seama rapid ca nu sunt american de-al lor. Antrenamentele mele erau cam de doua ore, pentru ca eram legat de momentul in care imi duceam nepoata cu masina la gradinita si de momentul in care venea cineva sa ma ia sa merg fie in oras, fie acasa. In cele doua ore, uneori peste doua ore, aveam timp sa lucrez din greu pentru am considerat ca acolo nu veneam sa fac pauze, cum nu faceam nici in tara. Naduseam din greu dar era placut. Lucram un exercitiu incepand de fiecare data cu incalzirea, crescand sarcina si ajungeam la un nivel maxim, dupa care faceam o pauza. M-a impresionat teribil de mult cat de relaxati sunt americanii. Ei au timpul lor, programul lor, pauzele lor, aparatele lor. Daca au nevoie de ajutor, il cer si li se da. M-a impresionat in special faptul ca vin la sala regulat, ca lasa afara problematica de zi cu zi si cand intra in sala muncesc din greu. N-am prea vazut acolo barbati care sa vorbeasca pe mobil sau sa dea SMS-uri. Dupa ce terminau, toti mergeau la veswtiar, faceau dus, fara exceptie, apoi mergeau dupa ce schimbau de haine, la parcare si multi dintre ei se urcau in niste masini adevarate.
- are parcare pe care o gasesc suficient de libera,
- are sala cu multe benzi si nu e nevoie sa astept,
- este aerisita si are multa lumina naturala,
- are bazin de inot care este civilizat,
- este foarte curata si cei ce o frecventeaza sunt de calitate.
Asa ca incepand cu 22 martie 2019 mi-am facut abonament pe un an si am purces la a merge la sala zi de zi. Uneori am mers la sala de la Mall Bucuresti care este foarte aproape de casa mea, numai ca:
- nu are bazin de inot,
- este mult mai inghesuita,
- nu are aerisire ca lumea,
- nu are ferestre cand lucrez la banda.
Am reintalnit acolo cativa tipi de la salile precedente, cu care m-am salutat ceea ce arata ca lumea este mica si pamantul este rotund. De cate ori merg gasesc loc de parcare pe culoarele A sau B sau C cu posibilitate de a iesi lejer. La sala mai lucrez ceva aparate cu greutati mici, apoi fac banda si merg la bazin. Lumea este relativ civilizata. Mai toti butoneaza mult pe telefoane fie ca stau pe aparate, fie ca sunt in vestiare. Uneori sunt tipe care rad zgomotos, fara ca cinena sa le faca observatie ca nu sunt cu vitele pe camp la pascut.
Sunt incantat ca aparatele sunt libere si benzile de alergare sunt libere, iar la bazin nu este foarte multa lume, adica am destul camp de actiune. Este important ca la aceasta sala se afla la dusuri sapun de corp, ceea ce este foarte igienic. Dusurile sunt bine intretinute, ceea ce este o ntota buna.
Acolo este un panou cu instructorii personali. Am reintalnit pe un tanar de la SAS GYM cu care m-am conversat un pic. Atmosfera este buna, iar faptul ca aparatele nu sunt ocupate, imi da senzatia ca sunt eficient si nu fac pauze. Este un lucru bun si faptul ca benzile sunt operationale. Am fost la sali unde daca un echipament era defect, se astepta mult si bine pana la repararea lui. Aici am vazut o banda si niste chiuvete defecte, dar erau reparate de pe o zi pe alta.
Am vazut acolo tineri care vin la un dispozitiv unde gasesc hartie si solutie de desinfectat echipamentele si fac acest lucru, ceea ce mi se pare un aspect de maxima igiena. Prin America am vazut si dispozitivul cu hartie si solutia si tinerii care-si dezinfecteaza echipamentele.
La intrare fiecare persoana care vine isi ia niste papucei de unica folosinta ca la spitale. Nu am stiut ce si cum, dar mi s-a explicat si m-am deprins sa fac acest lucru de fiecare data. La plecare se pun papuceii intr-o cutie de papucei uzati.
La bazinul de inot sunt reguli foarte stricte, mai ales legate de echipament si de folosirea unei casti de protectie a parului, casca obligatorie. Acolo vine des o persoana si supravegheaza sa fie curat. Uneori doamnele mai ales isi lasa coafurile care se vad nasol pe gresia de culoare deschisa, adica se vad fire de par, cam prea lungi, de unde deduc ca doamnele sunt fie fara casca, fie la cade parul necontrolat.
Este un alt standard, dat si de pret care nu este deloc neglijabil, ceea ce face ca persoane de o anume conditie sa nu vina aici si deci sa lase naravuri detestabile ca vocabular si comportament intr-un loc destinat antrenamentelor. Instructorii personali lucrează cu cei care-i platesc și am vazut ca se munceste , nu gluma. Fata de salile pe unde am mai trecut, aici nu am vazut prea multi cu muschi exagerat de multi pe ei, mai ales prin steroizi, muschi pe care sa si-i arate ostentativ. Lumea isi vede de treaba si fiecare lucreaza pe cont propriu. Rar mi s-a intamplat sa vad grupuri de tineri care sa lucreze si sa se sfatuiasca. Daca sunt astfel de grupuri nu sunt zgolotoase ca pe la alte sali. Nu am vazut aici nici tipi care cand fac efort scot niste sunete de jungla, pentru a iesi in evidenta cu ceea ce fac ei.
Sala este aerisita, ca si vestiarele si aerul conditionat functioneaza bine, iar lumina naturala este suficienta si in zona cu echipamente si la bazinul de inot.
