Gheorghe DOLGU

Profesorul Gheorghe DOLGU a fost rectorul Academiei de Studii Economice în perioada octombrie 1971 - ianuarie 1980. Pe vremea aceea bârfele ziceau că tânărul cercetător Gheorghe DOLGU a fost propulsat rector al ASE datorită faptului că avea calităţi remarcate în anumite sfere care ţineau mai puţin de ştiinţă şi de activitatea didactică. Dovadă stă faptul că Gheorghe DOLGU a devenit rector al ASE în 1971 şi şi-a susţinut doctoratul cu teza Economia şi înarmarea în anul 1972. Fără doctorat nu deveneai nici conferenţiar în acele vremuri, cu atât mai puţin profersor. Adevărul era că în lumea bărbaţilor din ASE ponosiţi ca îmbrăcăminte cu burţi, fără prezenţă masculină remarcabilă, apariţia lui Gheorghe DOLGU, un bărbat înalt, zvelt, foarte bine îmbrăcat, era normal să clocotească invidia în rândul bărbaţilor din ASE care vedeau cum domniţele aveau un obiectiv de admiraţie de-a dreptul sublim. Despre activitatea de rector a lui Gheorghe DOLGU nu am de spus doar atât: a adus miliţia şi procuratura în ASE în anul 1975 să ancheteze fraudele de la admitere şi din câte am înţeles eu, a fost singurul rector din istoria învăţământului superior sancţionat de consiliul rectorilor, cum susţineau aceiaşi masculi neresemnaţi şi invidioşi.
Am avut ocazia să-l revăd pe fostul rector Gheorghe DOLGU în 11 noiembrie 2009 când i s-a decrnat Diploma Virgil MADGEARU şi Medalia de aur în Aula Magna a ASE. Trebuie să remarc faptul că şi la 80 de ani fostul rector Gheorghe DOLGU era acelaşi bărbat chipeş, drept suplu şi sunt sigur că încă multe domniţe îşi întorceau capetele după el văzându-l cum păşeşte pe stradă. El a scos învăţământul economic din abordarea rigidă, dogmatică, orientându-l spre abordarea occidentală, deschisă, profundă şi flexibilă.
Deşi mergeam regulat la Biblioteca Americană şi ştiu că erau tipi care informau pe şeful de catedră, pe decan şi pe rector, niciodată profesorul DOLGU nu m-a chemat pe acest subiect, grav considerat de unii, iar când am fost anunţat că mi-a sosit la Biblioteca Americană o carte de informatică pe care am comandat-o, am fost chemat la secretariatul rectoratului, mi s-a dat cartea şi asta a fost totul. Rectorul nu se încurca cu nimicuri. Numai unii colegi ai mei aveau probleme pe care nu le-am înţeles niciodată. Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia.