|
Cândva, limbajul FORTRAN a fost extrem de bine primit de programatori, căci se scriau programe foarte uşor, compilatorul era puternic şi nu trebuiau multe rulări pentru a obţine rezultate.
Editurile româneşti aveau multe cărţi de programare în limbajul fortran, iar autori precum Stelian NICULESCU, Horia GEORGESCU, Octavian BâSCă, Petre DIMO, Teodor VUSCAN, Marin VLADA, Grigore MOLDOVAN, erau marile celebrităţi ale vremii.
Eu am învăţat limbajul FORTRAN de la profesorii mei din facultate de la cursuri şi din documentaţia IBM existentă în biblioteca tehnică a Laboratoarelor Catedrei de Cibernetică Economică. Mi-a folosit foarte mult manualul de SSP unde se găseau funcţii pentru implementarea a tot felul de algoritmi, dar din care se învăţa foarte mult căci exact ca la poezie, unde înainte de a scrie tu însuţi poezie, trebuie să citeşti poezie, în programare tot aşa trebuie procedat.
Am învăţat să evit folosirea instrucţiunii GO TO.
Am învăţat să folosesc corect instrucţiunea IF.
Am învâţat cum se foloseşte instrucţiunea DO.
Am învâţat cum se foloseşte instrucţiunea GO TO calculat.
Am învăţat să scriu proceduri cu o ingură instrucţiune RETURN.
Am învăţat cum să-mi definesc şi cum să-mi iniţializez variabilele.
Am învăţat cum să-mi autodocumentez programele cu comentarii.
Am învăţat cum se optimizează programul, ca îmbunătăţire, de fapt.
Am învăţat cum se apelează proceduri pentru a da liniaritate demersului.
Mi-am scris programele în FORTRAN şi m-am mândrit cu ele, căci aveau un nivel bun de generalitate şi nu mi s-a întâmplat să mă aflu în situaţii penibile, căci întotdeauna am căutat să le verific temeinic înainte de a prezenta rezultate, căci m-a îngrozit ideea de a mă face de râs cu un program care nu oferă rezultate corecte.
|